Sufocarea cu un aliment apare atunci când o bucată de mâncare se blochează în căile respiratorii și împiedică trecerea aerului. Dacă persoana poate tuși puternic, este încurajată să tușească; dacă nu mai poate vorbi, respira sau tuși eficient, se fac imediat lovituri între omoplați și compresiuni abdominale, iar cineva sună la 112. Recunoașterea rapidă a situației contează mai mult decât orice alt detaliu.
Cum se recunoaște sufocarea cu un aliment?
Sufocarea se recunoaște după instalarea bruscă, în timpul mesei, a dificultății de a respira sau de a vorbi, adesea cu mâinile duse la gât. Diferența importantă este între obstrucția parțială și cea completă.
| Semn | Obstrucție parțială | Obstrucție severă |
|---|---|---|
| Tusea | Puternică, zgomotoasă | Slabă, fără sunet sau absentă |
| Vorbirea | Poate răspunde la întrebări | Nu poate vorbi, doar dă din cap |
| Respirația | Posibilă, cu zgomot | Foarte dificilă sau imposibilă, cu șuierat |
| Culoarea feței | De obicei normală | Buze și față care devin vineții |
| Ce se face | Încurajarea tusei | Lovituri în spate, apoi compresiuni abdominale |
O întrebare directă, dacă s-a înecat cu ceva, ajută la diferențiere: persoana care poate răspunde cu voce are încă aer.
Ce se face când persoana încă poate tuși?
Când persoana tușește puternic, singurul lucru util este să fie încurajată să tușească în continuare, fără lovituri în spate și fără să i se dea apă sau pâine. Tusea este mecanismul cel mai eficient de eliminare a corpului străin. Cel care ajută rămâne lângă ea și urmărește dacă tusea slăbește, pentru că o obstrucție parțială poate deveni completă.
Care sunt manevrele de prim ajutor la obstrucția severă?
La obstrucția severă se alternează loviturile între omoplați cu compresiunile abdominale, până când alimentul iese sau persoana își pierde cunoștința. Pașii recomandați în cursurile de prim ajutor sunt:
- Apel la ajutor. O altă persoană sună la 112 și pune telefonul pe difuzor. Dacă salvatorul este singur, sună la 112 pe difuzor fără să întârzie manevrele sau începe direct loviturile în spate și sună imediat ce poate.
- Lovituri în spate. Salvatorul stă lateral, puțin în spatele persoanei, o susține cu o mână la nivelul pieptului și o apleacă în față. Cu podul palmei celeilalte mâini aplică până la cinci lovituri ferme între omoplați, verificând după fiecare dacă obstrucția a cedat.
- Compresiuni abdominale. Dacă loviturile nu au efect, salvatorul trece în spatele persoanei, o cuprinde cu brațele, așază pumnul între ombilic și capătul inferior al sternului, îl acoperă cu cealaltă palmă și trage brusc spre interior și în sus, de până la cinci ori.
- Alternarea. Se continuă cu câte cinci lovituri și cinci compresiuni până la eliberarea căilor respiratorii.
Instrucțiunile primite de la dispecerul 112 au întâietate. Cursurile practice, organizate și la locul de muncă, fixează aceste gesturi mult mai bine decât lectura; rolul lor este explicat în articolul despre primul ajutor la locul de muncă.
Ce se face dacă persoana își pierde cunoștința?
Dacă persoana își pierde cunoștința, este așezată cu grijă pe sol, se confirmă apelul la 112 și se încep compresiunile toracice ale resuscitării, după indicațiile dispecerului. Compresiunile toracice pot împinge alimentul din căile respiratorii. Nu se caută orbește cu degetele în gât, pentru că obiectul poate fi împins mai adânc.
Este nevoie de medic după ce alimentul a ieșit?
Da, persoana la care s-au făcut compresiuni abdominale trebuie văzută de un medic în aceeași zi, chiar dacă se simte bine, pentru că manevra poate produce leziuni interne. Tusea persistentă, dificultatea la înghițire, durerea în piept sau senzația că ceva a rămas blocat cer de asemenea consult, iar lipsa de aer sau durerea puternică înseamnă apel la 112. Informațiile de aici nu înlocuiesc consultul medical și nici un curs practic de prim ajutor.
Există situații în care manevrele se fac altfel?
Manevrele se adaptează la gravide în ultimele luni de sarcină, la persoanele cu abdomen foarte voluminos și la sugari. La aceste categorii compresiunile abdominale nu se folosesc, ci se înlocuiesc cu compresiuni toracice, iar sugarii sub un an sunt ținuți cu fața în jos pe antebraț pentru loviturile în spate. Tehnica exactă se învață la un curs și se aplică după îndrumarea dispecerului.
Riscul de sufocare este mai mare la vârstnicii cu proteze dentare instabile și la persoanele cu dificultăți de înghițire după un accident vascular, ale cărui semne timpurii merită cunoscute de toată familia. Pentru ei sunt utile bucățile mici, masa luată stând drept, fără grabă și fără conversație cu gura plină, precum și alcoolul evitat la mese, pentru că scade reflexele. La copii, alimentele rotunde și tari se taie în bucăți mici, după aceleași principii ca în ghidul pentru prevenirea accidentelor frecvente la copii în casă.
